Despre inventariere

     Intotdeauna, sfarsitul de an da bataie de cap contribuabililor. Trebuie organizata inventarierea, daca acest lucru nu s-a intamplat pana acum. Fie ca ne place fie ca nu ne place, inventaierea are o foarte mare importanta in reflectarea corecta a imaginii asupra patrimoniului. Rezultatele inventarierii se consemneaza in ,,registrul- inventar’’ (obligatoriu de intocmit conform legii contabilitatii), si de aici in situatiile financiare anuale, fie ele chiar si simplificate, acestea fiind documentele oficiale de prezentare a situatiei economico-financiare a firmei. Iata de ce, o greseala in efectuarea inventarieii poate genera situatii financiare anuale eronate. Neefectuarea inventarierii constituie contaventie si se sanctioneaza cu amenda.

    Principalele reglementari legislative referitoare la inventariere sunt: Legea contabilitatii si OMFP 2861/ 2009 pentru aprobarea normelor privind organizarea si efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor si capitalurilor proprii.

    Inventarierea anuala a elementelor de activ si pasiv se face, de regula, cu ocazia incheireii exercitiului financiar,avandu-se in vedere si specificul activitatii fiecarei unitati. In cadrul agentilor economici cu activitate complexa, bunurile pot fi inventariate si inaintea datei de inchidere a exercitiului financiar, cu conditia asigurarii valorificarii si cuprinderii rezultatelor inventarierii in situatiile financiare intocmite pentru exercitiul financiar respectiv.

    In situatia inventarierii unor gestiuni pe parcursul anului, in registrul-inventar se va cuprinde valoarea stocurilor faptice inventariate si inscrise in listele de inventariere actualizate cu intrarile si iesirile de bunuri din perioada cuprinsa intre data inventarierii si data inchiderii exercitiului financiar.

    Administratorul trebuie sa emita proceduri proprii privind inventarierea. Raspunzator pentru buna organizare a inventarierii este administratorul.

    Conform legislatiei, unitatile au obligatia sa efectueze inventarierea generala a elementelor de activ si de pasiv detinute la inceputul activitatii, cel putin o data pe an pe parcursul functionarii lor, in cazul fuziunii sau incetarii activitatii, precum si in urmatoarele situatii:

a) la cererea organelor de control, cu prilejul efectuarii controlului, sau a altor organe prevazute de lege;

b) ori de cate ori sunt indicii ca exista lipsuri sau plusuri in gestiune, care nu pot fi stabilite cert decat prin inventariere;

c) ori de cate ori intervine o predare-primire de gestiune; 

d) cu prilejul reorganizarii gestiunilor;

e) ca urmare a calamitatilor naturale sau a unor cazuri de forta majora; 

f) in alte cazuri prevazute de lege. 

    In cazul in care, in situatiile enumerate mai sus, sunt inventariate toate elementele de activ dintr-o gestiune, aceasta poate tine loc de inventariere anuala, cu aprobarea administratorului, a ordonatorului de credite sau a persoanei care are obligatia gestionarii elementelor de activ si de pasiv.

    Toate elementele de natura bunurilor trebuie sa fie date in raspundere gestionara sau in folosinta, dupa caz, salariatilor ori administratorilor entitatii.

    La entitatile al caror numar de salariati este redus, unde inventarierea poate fi efectuata de catre o singura persoana, raspunderea pentru corectitudinea inventarieriii revine administratorului.

    Inventarierea elementelor de activ si de pasiv se efectueaza de catre comisii de inventariere, formate din cel putin doua persoane, numite prin decizie scrisa, emisa de persoanele autorizate. In decizia de numire se mentioneaza in mod obligatoriu componenta comisiei, numele responsabilului comisiei, modul de efectuare a inventarierii, gestiunea supusa inventarierii, data de incepere si de terminare a operatiunilor.

    Comisiile de inventariere sunt coordonate, daca sunt mai multe comisii, de catre o comisie centrala, numita prin decizie scrisa, emisa de administratorul entitatii.

    Comisia centrala de inventariere are sarcina sa organizeze, sa instruiasca, sa supravegheze si sa controleze modul de efectuare a operatiunilor de inventariere.

    Pentru desfasurarea in bune conditii a operatiunilor de inventariere, in comisiile de inventariere vor fi numite persoane cu pregatire corespunzatoare economica si tehnica, care sa asigure efectuarea corecta si la timp a inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor si capitalurilor proprii, inclusiv evaluarea lor conform reglementarilor contabile aplicabile.

    Inventarierea si evaluarea elementelor de natura activelor, datoriilor si capitalurilor proprii se pot efectua atat cu salariati proprii, cat si pe baza de contracte de prestari de servicii incheiate cu persoane juridice sau fizice cu pregatire corespunzatoare.

    Din comisia de inventariere nu pot face parte gestionarii depozitelor supuse inventarierii, contabilii care tin evidenta gestiunii respective si nici auditori interni sau statutari. Prin proceduri interne, entitatile pot stabili ca la efectuarea operatiunilor de inventariere sa participe si contabilii care tin evidenta gestiunii respective, fara ca acestia sa faca parte din comisie.

    Membrii comisiilor de inventariere nu pot fi inlocuiti decat in cazuri bine justificate si numai prin decizie scrisa, emisa de catre cei care i-au numit.

     In conditiile in care entitatile nu au niciun salariat care sa poata efectua operatiunea de inventariere, aceasta se efectueaza de catre administratori.

      Gestionarul raspunzator de gestiunea bunurilor semneaza in fata comisiei de inventariere o declaratie scrisa.

     Bunurile altor entitati aflate in entitate (inchiriere, leasing, concesiune, custodie, etc) se inscriu in liste de inventariere distincte care trebuie sa cuprinda numarul si data actului de predare primire. Aceste liste se vor transmite proprietarilor in termen de 15 zile de la intocmire, urmand ca proprietarii sa comunice nepotrivirile in termen de 5 zile de la primirea listelor. Nu se poate considera ca neprimirea de la proprietar a confirmarii reprezinta confirmare tacita

    Entitatile detinatoare ale bunurilor sunt obligate sa efectueze inventarierea si sa trimita spre confirmare listele de inventariere, dupa cum proprietarii acelor bunuri sunt obligati sa ceara confirmarea privind bunurile existente la terti. Neprimirea confirmarii privind bunurile existente la terti nu reprezinta confirmare tacita.

    La entitatile care au activitate de constructii-montaj, pe baza constatarii la fata locului, se includ in liste de inventariere distincte, pe categorii de lucrari si parti de elemente de constructii la care n-a fost executat intregul volum de lucrari prevazute in devize, respectiv lucrari executate (terminate), dar nereceptionate de catre beneficiar, denumirea obiectului si valoarea determinata potrivit stadiului de executie, potrivit valorii din documentatia existenta (devize), precum si in functie de volumul lucrarilor realizate la data inventarierii.

    Listele de inventariere se semneaza pe fiecare fila de catre presedintele si membrii comisiei de inventariere, de catre gestionar, precum si de catre specialisti solicitati de catre presedintele comisiei de inventariere pentru participarea la identificarea bunurilor inventariate.

    In situatia in care elementele de natura activelor sunt inventariate prin metode de identificare electronica (de exemplu: cititor de cod de bare etc), datele fiind transmise direct in sistemul informatic financiar-contabil, listele de inventar sunt editate direct din sistemul informatic. Se vor edita listele complete cu toate pozitiile inventariate sau in mod selectiv numai pentru acele pozitii, repere unde se constata diferente cantitative sau valorice (deprecieri). In cazul in care se editeaza liste de inventariere care cuprind numai pozitiile (reperele) la care se constata diferente cantitative sau valorice, listele complete de inventariere se pastreaza pe suport magnetic, pe durata legala de pastrare a documentelor. In astfel de situatii, evaluarea bunurilor in vederea stabilirii eventualelor ajustari se efectueaza prin analiza si evaluarea tuturor elementelor inventariate, nu numai a celor la care s-au constatat diferente cantitative.

    Pe toata durata inventarierii, programul si perioada inventarierii se afiseaza la loc vizibil.

    Pentru desfasurarea corespunzatoare a inventarierii este indicat, daca este posibil, sa se sisteze operatiunile de intrare-iesire a bunurilor supuse inventarierii, luandu-se din timp masurile corespunzatoare pentru a nu se stanjeni procesul normal de livrare sau de primire a bunurilor.

    Inventarierea are ca scop principal stabilirea situatiei reale a tuturor elementelor de natura activelor, datoriilor si capitalurilor proprii ale fiecarei entitati, precum si a bunurilor si valorilor detinute cu orice titlu, apartinand altor persoane juridice sau fizice, in vederea intocmirii situatiilor financiare anuale care trebuie sa ofere o imagine fidela a pozitiei financiare si a performantei entitatii pentru respectivul exercitiu financiar.

    Rezultatele inventarierii se inscriu de catre comisia de inventariere intr-un proces-verbal, numit procesul-verbal privind rezultatele inventarierii si care trebuie sa contina, in principal, urmatoarele elemente:

- data intocmirii,

- numele si prenumele membrilor comisiei de inventariere,

- numarul si data deciziei de numire a comisiei de inventariere,

- gestiunea/gestiunile inventariata/inventariate,

- data inceperii si terminarii operatiunii de inventariere,

- rezultatele inventarierii,

- concluziile si propunerile comisiei cu privire la cauzele plusurilor si ale lipsurilor constatate si persoanele vinovate,

- propuneri de masuri in legatura cu acestea,

- volumul stocurilor depreciate, fara miscare, cu miscare lenta, greu vandabile, fara desfacere asigurata

- propuneri de masuri in vederea reintegrarii lor in circuitul economic,

- propuneri de scoatere din functiune a imobilizarilor corporale,

- propuneri de scoatere din evidenta a imobilizarilor necorporale,

- propuneri de scoatere din uz a materialelor de natura obiectelor de inventar si declasare sau casare a unor stocuri,

- constatari privind pastrarea, depozitarea, conservarea, asigurarea integritatii bunurilor din gestiune,

- alte aspecte legate de activitatea gestiunii inventariate.

    Propunerile cuprinse in procesul-verbal al comisiei de inventariere se prezinta, in termen de 7 zile lucratoare de la data incheierii operatiunilor de inventariere, administratorului. Acesta, cu avizul conducatorului compartimentului financiar-contabil si al conducatorului compartimentului juridic, decide asupra solutionarii propunerilor facute, cu respectarea dispozitiilor legale.

Cu alte cuvinte, pentru o invenatariere de succes trebuie respectate cateva reguli (pasi, sau etape):

1. Emiterea unei decizii prin care se stabileste : de catre cine, cand, cum (proceduri interne, care pot cuprinde de exemplu calcule tehnice de transformare a masuratorilor prin cubaj), cand se va inventaria, decizie care trebuie semnata de persoanele autorizate, si de ,,luat la cunostinta’’ de catre toate persoanele care trebuie sa participe la inventariere (comisii), precum si de catre gestionarul (gestionarii) gestiunilor inventariate. In aceasta etapa recomandam sa fie revizuit si lamurit statutul gestionarilor de drept si de fapt. Sa nu uitam ca definitia gestionarului conform legii 22/ 1969 este: ,, Gestionar ................... este acel angajat al unei organizatii .................... care are ca atributii principale de serviciu primirea, pastrarea si eliberarea de bunuri aflate in administrarea, folosinta sau detinerea, chiar temporara, a unei organizatii  .........., indiferent de modul de dobandire si de locul unde se afla bunurile.’’

2.   Efectuarea inventarierii. Contabilitatea pune la dispozitia comisiilor de inventariere soldurile scriptice de inventariat. In ceea ce priveste stocurile, acestea pot fi: cantitativ-valorice – exprimate in unitati de masura si valori pentru fiecare articol- (daca evidenta contabila se tine cantitativ-valoric, pe fiecare articol, cod, denumire, etc) sau doar valorice –exprimate doar in unitati monetare, lei - (daca nu se poate tine o evidenta cantitativa a stocurilor din diferite motive, de ex politica contabila, numarul mare de articole ingreuneaza in mod inutil evidenta contabila, evidenta contabila se tine la pret de vanzare cu amanuntul – pretul de pe eticheta). Referitor la evidenta contabila a stocurilor facem si precizarea ca aceasta poate fi tinuta prin doua metode: metoda inventarului permanent si metoda inventarului intermitent. Recomandam pe cat posibil evitarea evidentei prin metoda inventarului intermitent. Aceasta se caracterizeaza  prin faptul ca la intrarea in unitate (gestiune) stocurile sunt inregistrate direct in cheltuieli. Astfel, se creeaza posibilitatea de a fi identificate cu greutate (si uneori impozibil de identificat) eventualele lipsuri in gestiune, si poate mai grav furturile. In cazul metodei inventarului intermitent nu se poate tine o evidenta scriptica a stocurilor pe parcursul exercitiului financiar, acestea fiind stabilite doar prin inventariere. Cealalta metoda, metoda inventarului permanent ofera posibilitatea evidentierii contabile a stocurilor din punct de vedere scriptic si faptic (prin inventariere). Conform acestei metode (mai des intalnite in practica) stocurile se evidentiaza la intrarea in unitate (gestiune) ca stoc si nu ca cheltuieli, acestea urmand a fi trecute pe cheltuieli in momentul in care cheltuiala efectiva are loc (ex: vanzare urmata de descarcarea de gestiune, darea in consum, etc). Inventarierea stocurilor certifica faptul ca ele exista, asa cum au fost stabilite prin inventar. Ele trebuie sa fie evaluate la  pretul just al pietii, si nu neaparat la valoarea cu care au intrat in unitate (gestiune). Inventarierea, identificarea existentei lor se face distinct, pe fiecare gestiune in parte si pe fiecare loc de depozitare in parte. Deci nu ,,pe total’’, ci pe  fiecare loc de vanzare, de depozitare, de prelucrare, magazin, etc, in parte. Daca unitatea de masura este una care ingreuneaza efectuarea inventarierii (ex: kilograme la invenatrierea unei gestiuni de grau, ciment, etc) inventarierea se efectueaza in alte unitati de masura mai accesibile (ex: metri cubi), urmand a se efectua calcule de volum, de masa si de greutate de transformare a unitatilor de masura, pentru fiecare articol in parte (ex: la ciment, var, nisip, balast, grau, faina, etc).

In cazul marfurilor perisabile lipsurile in gestiune trebuie sa se incadreze in limitele legale acceptate. Bunurile cu grad mare de perisabilitate se inventariaza cu prioritate.

La terenuri, pentru fiecare tip de teren in parte se verifica extrasele din cartea funciara. Pentru impobilizarile corporale se verifica gajurile, ipotecile, sechestrul. In cazul cladirilor, constructiilor, este bine ca ele sa figureze intr-un extras distinct de carte funciara, cu terenul aferent.

La imobilizarile in curs, investitii, indiferent ca sunt sau nu realizate in regie proprie, trebuie facuta receptia tuturor elementelor care pot fi transferate la ,,terminate’’ si stabilita valoarea de inventar la data receptiei, care urmeaza sa fie amortizata. Ca urmare, in sold raman doar cele neterminate, care nu se pot utiliza, adica nereceptionate.

Decontarile cu tertii trebuie certificate de certi pe fiecare document in parte.

3. Valorificarea rezultatelor inventarierii se face, in mod logic, dupa finalizarea operatiunilor de inventariere, justificata cu documente. Plusurile de inventar, de regula, se inregistreaza ca venituri. Minusurile, de regula, se inregistreaza drept cheltuieli. Odata cu valorificarea rezultatelor inventarierii trebuie sa se realizeze o corelare intre sumele existente in fiecare cont analitic al balantei de verificare cu sumele constatate la inventariere. Cel putin pe solduri, daca nu si pe rulaje.
4. Revizuirea veniturilor si a modului in care au fost inregistrate, corelarea veniturilor cu TVA si invers. La fel si pentru cheltuieli. Pentru tot exercitiul financiar. Inchiderea conturilor de venituri si cheltuilei, calculul impozitul pe profit, etc etc.

Daca ati avut rabdare sa cititi pana aici:

Sa nu uitam ca inventarierea este o activitate ce tine de specificul fiecarei gestiuni in parte si ...

Va oferim .... http://www.youtube.com/watch?v=D97OxHZzBeQ

Venituri neimpozabile la calculul profitului

Art. 20 din Codul fiscal reglementeaza ca:

Urmatoarele venituri sunt neimpozabile la calculul profitului impozabil:

a) dividendele primite de la o persoana juridica romana; (dividendele de incasat/incasate de un contribuabil de la o persoana juridica romana, reprezinta venituri neimpozabile la data inregistrarii acestora in evidenta contribuabilului, potrivit reglementarilor contabile).

b) diferentele favorabile de valoare a titlurilor de participare, inregistrate ca urmare a incorporarii rezervelor, beneficiilor sau primelor de emisiune la persoanele juridice la care se detin titluri de participare, precum si diferentele favorabile de valoare rezultate din evaluarea titlurilor de participare si a obligatiunilor emise pe termen lung, efectuata potrivit reglementarilor contabile. Acestea sunt impozabile la data transmiterii cu titlu gratuit, a cesionarii, a retragerii, a lichidarii investitiilor financiare, precum si la data retragerii capitalului social la persoana juridica la care se detin titlurile de participare;

c) veniturile din anularea cheltuielilor pentru care nu s-a acordat deducere, veniturile din reducerea sau anularea provizioanelor pentru care nu s-a acordat deducere, veniturile din recuperarea cheltuielilor nedeductibile, precum si veniturile din restituirea sau anularea unor dobanzi si/sau penalitati de intarziere pentru care nu s-a acordat deducere;

Sunt considerate venituri neimpozabile veniturile prin care se recupereaza cheltuielile pentru care nu s-a acordat deducere la momentul efectuarii lor, cum sunt: rambursarile de impozit pe profit platit in perioadele anterioare, restituirea unor dobanzi si/sau penalitati de intarziere, veniturile din anularea unor provizioane care au fost considerate cheltuieli nedeductibile la data constituirii lor si altele asemenea.

d) veniturile neimpozabile, prevazute expres in acorduri si memorandumuri aprobate prin acte normative.

Sunt, de asemenea, neimpozabile si:

a) dividendele primite de o persoana juridica romana, societate-mama, de la o filiala a sa situata intr-un stat membru, daca persoana juridica romana intruneste cumulativ urmatoarele conditii:

1. plateste impozit pe profit, potrivit prevederilor titlului II, fara posibilitatea unei optiuni sau exceptari;

2. detine minimum 15% din capitalul social al unei persoane juridice dintr-un stat membru, respectiv minimum 10%, incepand cu 1 ianuarie 2009;

3. la data inregistrarii venitului din dividende detine participatia minima prevazuta la pct. 2, pe o perioada neintrerupta de cel putin 2 ani.

ART. 20^1 Regimul fiscal al dividendelor primite din statele membre ale Uniunii Europene

(1) După data aderării României la Uniunea Europeană sunt, de asemenea, neimpozabile şi:

a) dividendele primite de persoana juridica romana prin intermediul sediului sau permanent situat intr-un stat membru, in cazul in care persoana juridica romana indeplineste cumulativ conditiile prevazute la pct. 1 - 3;

b) dividendele primite de sediile permanente din Romania ale unor persoane juridice straine din alte state membre, societati-mama, care sunt distribuite de filialele acestora situate in state membre, daca persoana juridica straina intruneste, cumulativ, urmatoarele conditii:

1. are una dintre formele de organizare prevazute la alin. (4);

2. in conformitate cu legislatia fiscala a statului membru, este considerata a fi rezident al statului membru respectiv si, in temeiul unei conventii privind evitarea dublei impuneri incheiate cu un stat tert, nu se considera ca are sediul fiscal in afara Uniunii Europene;

3. plateste, in conformitate cu legislatia fiscala a unui stat membru, fara posibilitatea unei optiuni sau exceptari, impozit pe profit sau un impozit similar acestuia;

4. detine minimum 15% din capitalul social al filialei dintr-un stat membru, respectiv o participare minima de 10%, incepand cu data de 1 ianuarie 2009;

5. la data inregistrarii venitului din dividende de catre sediul permanent din Romania, persoana juridica straina detine participatia minima prevazuta la pct. 4, pe o perioada neintrerupta de cel putin 2 ani. 

(2) Prevederile alin. (1) lit. a) si b) nu se aplica profiturilor repartizate persoanelor juridice romane, respectiv sediilor permanente din Romania ale unor persoane juridice straine dintr-un stat membru, in legatura cu lichidarea unei filiale dintr-un stat membru.

(3) In aplicarea prevederilor prezentului articol, termenii si expresiile de mai jos au urmatoarele semnificatii:

a) stat membru - stat al Uniunii Europene;

b) filiala dintr-un stat membru - persoana juridica straina al carei capital social include si participatia minima prevazuta la alin. (1) lit. a) pct. 2 si lit. b) pct. 4, detinuta de o persoana juridica romana, respectiv de un sediu permanent din Romania al unei persoane juridice straine dintr-un stat membru;

c) stat tert - oricare alt stat care nu este stat membru al Uniunii Europene.

(4) Pentru aplicarea prevederilor alin. (1) lit. b) pct. 1, formele de organizare pentru persoanele juridice straine sunt:

a) societatile infiintate in baza legii belgiene, cunoscute ca "société anonyme"/"naamloze vennootschap", "société en commandite par actions"/"commanditaire vennootschap op aandelen", "société privée a responsabilite limitee"/"besloten vennootschap met beperkte aansprakelijkheid", "société cooperative a responsabilite limitee"/"cooperatieve vennootschap met beperkte aansprakelijkheid", "société cooperative a responsabilite illimitee"/"cooperatieve vennootschap met onbeperkte aansprakelijkheid", "société en nom collectif"/"vennootschap onder firma", "société en commandite simple"/"gewone commanditaire vennootschap", intreprinderi publice ce au adoptat una dintre formele juridice mentionate mai sus, si alte societati constituite conform legii belgiene, supuse impozitului pe profit belgian;

b) societatile infiintate in baza legii daneze, cunoscute ca "aktieselskab" si "anpartsselskab"; alte societati supuse impozitarii, conform legii impozitului pe profit, in masura in care venitul lor impozabil este calculat si impozitat in conformitate cu regulile generale ale legislatiei fiscale aplicabile la "aktieselskaber";

c) societatile infiintate in baza legii germane, cunoscute ca "Aktiengesellschaft", "Kommanditgesellschaft auf Aktien", "Gesellschaft mit beschrankter Haftung", "Versicherungsverein auf Gegenseitigkeit", "Erwerbs- und Wirtschaftsgenossenschaft", "Betriebe gewerblicher Art von juristischen Personen des offentlichen Rechts", si alte societati constituite conform legii germane, supuse impozitului pe profit german;

d) societatile infiintate in baza legii grecesti, cunoscute ca "anonume etaireia", "etaireia periorismenes eutunes (E.P.E.)", si alte societati constituite conform legii grecesti, supuse impozitului pe profit grec;

e) societatile infiintate in baza legii spaniole, cunoscute ca "sociedad anonima", "sociedad comanditaria por acciones", "sociedad de responsabilidad limitada", organisme de drept public care functioneaza in baza legii private; alte entitati constituite conform legii spaniole, supuse impozitului pe profit spaniol ("Impuesto sobre Sociedades");

f) societatile infiintate in baza legii franceze, cunoscute ca "société anonyme", "société en commandite par actions", "société a responsabilite limitee", "sociétés par actions simplifiees", "sociétés d'assurances mutuelles", "caisses d'epargne et de prevoyance", "sociétés civiles", care sunt automat supuse impozitului pe profit, "cooperatives", "unions de cooperatives", intreprinderi publice industriale si comerciale, precum si alte societati constituite conform legii franceze, supuse impozitului pe profit francez;

g) societatile infiintate sau existente in baza legii irlandeze, organisme infiintate in baza Legii asociatiilor industriale si de aprovizionare, societati de constructii infiintate in baza Legii asociatiilor de constructii si trusturi bancare de economii, infiintate in baza Legii trusturilor bancare de economii, 1989;

h) societatile infiintate in baza legii italiene, cunoscute ca "societa per azioni", "societa in accomandita per azioni", "societa a responsabilita limitata", "societa cooperative", "societa di mutua assicurazione", si entitati publice si private a caror activitate este in intregime sau in principal comerciala;

i) societatile infiintate in baza legii statului Luxemburg, cunoscute ca "société anonyme", "société en commandite par actions", "société a responsabilite limitee", "société cooperative", "société cooperative organisee comme une société anonyme", "association d'assurances mutuelles", "association d'epargne-pension", "entreprise de nature commerciale, industrielle ou miniere de l'Etat, des communes, des syndicats de communes, des etablissements publics et des autres personnes morales de droit public", si alte societati constituite in baza legii luxemburgheze, supuse impozitului pe profit luxemburghez;

j) societatile infiintate in baza legii olandeze, cunoscute ca "naamloze vennootschap", "besloten vennootschap met beperkte aansprakelijkheid", "Open commanditaire vennootschap", "Cooperatie", "onderlinge waarborgmaatschappij", "Fonds voor gemene rekening", "vereniging op cooperatieve grondslag", "vereniging welke op onderlinge grondslag als verzekeraar of kredietinstelling optreedt", si alte societati constituite in baza legii olandeze si supuse impozitului pe profit olandez;

k) societatile infiintate in baza legii austriece, cunoscute ca "Aktiengesellschaft", "Gesellschaft mit beschrankter Haftung", "Versicherungsvereine auf Gegenseitigkeit", "Erwerbs- und Wirtschaftsgenossenschaften", "Betriebe gewerblicher Art von Korperschaften des offentlichen Rechts", "Sparkassen", si alte societati constituite in baza legii austriece si supuse impozitului pe profit austriac;

l) societatile comerciale sau societatile de drept civil ce au o forma comerciala si intreprinderile publice infiintate in conformitate cu legea portugheza;

m) societatile infiintate in baza legii finlandeze, cunoscute ca "osakeyhtyio/aktiebolag", "osuuskunta/andelslag", "saastopankki/sparbank" and "vakuutusyhtio/forsakringsbolag";

n) societatile infiintate in baza legii suedeze, cunoscute ca as "aktiebolag", "forsakringsaktiebolag", "ekonomiska foreningar", "sparbanker", "omsesidiga forsakringsbolag";

o) societatile infiintate in baza legii Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord;

p) societatile infiintate in baza Reglementarii Consiliului nr. 2.157/2001/CE, din 8 octombrie 2001, privind Statutul societatii europene (SE) si a Directivei 2001/86/CE a Consiliului din 8 octombrie 2001, de completare a Statutului societatii europene in ceea ce priveste implicarea lucratorilor si asociatiile cooperatiste infiintate in baza Reglementarii Consiliului (CE) nr. 1.435/2003, din 22 iulie 2003, privind Statutul Societatii Cooperative Europene (SCE) si a Directivei Consiliului 2003/72/CE, din 22 iulie 2003, de completare a Statutului Societatii Cooperative Europene cu privire la implicarea angajatilor;

q) societatile infiintate in baza legislatiei cehe, cunoscute ca "akciova spolecnost", "spolecnost s rucenim omezenym";

r) societatile infiintate in baza legii estoniene, cunoscute ca "taisuhing", "usaldusuhing", "osauhing", "aktsiaselts", "tulundusuhistu";

s) societatile infiintate in baza legii cipriote, cunoscute ca "etaireies", supuse impozitului pe profit cipriot;

s) societatile infiintate in baza legii letone, cunoscute ca "akciju sabiedriba", "sabiedriba ar ierobezotu atbildibu";

t) societatile infiintate in baza legii lituaniene;

t) societatile infiintate in baza legii ungare, cunoscute ca "kozkereseti tarsasag", "beteti tarsasag", "kozos vallalat", "korlatolt felelossegu tarsasag", "reszvenytarsasag", "egyesules", "kozhasznu tarsasag", "szovetkezet";

u) societatile infiintate in baza legii malteze, cunoscute ca "Kumpaniji ta" "Responsabilita Limitata", "Socjetajiet en commandite li l-kapital taghhom maqsum f'azzjonijiet";

v) societatile infiintate in baza legii poloneze, cunoscute ca "spolka akcyjna", "spolka z ograniczona odpowiedzialnoscia";

w) societatile infiintate in baza legii slovene, cunoscute ca "delniska druzba", "komanditna druzba", "druzba z omejeno odgovornostjo";

x) societatile infiintate in baza legislatiei slovace, cunoscute ca "akciova spolocnost", "spolocnost's rucenim obmedzenym", "komanditna spolocnost".